Anotimpul meu preferat este primavara. Atunci m-am nascut, sub un cer senin, mangaiat de razele blande ale soarelui... Apoi au aparut florile si m-am indragostit de o vecina rosie. Nu stiu cum s-a facut, dar m-a iubit si ea pe mine. Am stat alaturi zambitori toata vara, bucurandu-ne de fiecare adiere de vant ce ne aducea mai aproape unul de altul... Apoi a venit toamna si iubita mea mi-a daruit un mar. Un mar rosu in care a pus toata fiinta sa... ca semn suprem al dragostei ce ne-a unit... Apoi ea a inceput din zi in zi sa se ofileasca, pana n-a mai fost deloc... Doar marul rosu, inima iubitei mele care continua sa traiasca...
Un comentariu:
Pana si natura poate "sa vorbeasca"...ce poate sa fie mai frumos de atat, cateodata o face mai bine decat oamenii...:)
Trimiteți un comentariu